Eurotrip 2016 (30 zile)

Categories Idei de roadtrip, Jurnale de călătorie

Roadtrip prin Europa, probabil cel mai clișeic traseu pentru un pasionat de călătorit. Mașina plină de prieteni și văzut câte o țară în fiecare zi.

În cazul nostru nu a fost chiar ca în filme, în primul rând am plecat doar 2 (din motive logistice, abia am avut noi loc în mașină cu bagaje pentru o lună întreagă :)) și în al doilea rând n-am văzut câte o țară în fiecare zi ci in medie una la 3 zile.

Perioada călătoriei: 15 iunie – 15 iulie 2016

Planul

Când te gandești la 30 zile prin Europa cu mașina îți trec prin minte tot felul de activități pe care le-ai putea face: vizitat orașe super cunoscute, mers pe munte, stat la plajă, castele, muzee și multe altele. Ai așa o diversitate de activități încăt nu te poți plictisi și nu te gândești că toată vacanta aveți de stat în masina cale de 8000km.

Cel puțin cu planul ăsta am plecat noi de acasă. Am creionat pe Google Maps traseul și ne-a dat 8000km (la final au reieșit 8100). La traseu am ajuns de-a lungul ultimilor 2-3 ani de când Lavinia a cumpărat o hartă a Europei și-am început să punem pin-uri prin locurile unde am vrea să mergem. Am unit pin-urile și acel traseu a fost în proportie de 90%.

Pentru așa distanță se pot creiona nenumarate trasee, diferența o face ce se vrea a fi vizitat. De exemplu noi ne-am dorit un echilibru între city break-uri, plaja, munte, muzee, drumuri de munte, drumuri de coasta etc. Și le-am avut pe toate.

N-am fost control freak să stabilim în detaliu cât vom sta într-un anume oraș, unde ne vom caza, ce vom manca etc. Am avut un buget calculat grosso modo însa nu am fost limitati la el și asta ne-a permis o anume relaxare fără să ne batem capul cât costa o anume autostrada, parcarea în centru orașelor etc.

Le neplanificare a contat și faptul că ne-am asigurat că o sa avem net pe telefon non-stop și în felul îsta ne puteam orienta la fața locului.

Pregătiri

Ca și pregătiri pentru plecare am facut revizia la mașina (cu care am depășit 200.000km odată cu drumul asta), am facut asigurări de călătorie (doar unele companii oferă acoperire pe toata Europa fără a specifica anumite țări) și în plus am făcut o asigurare auto de vacanță de la 9695.ro (pentru 50lei/2 săptamâni ești asigurat pentru eventuale defecte care fac să rămâi pe marginea drumului – nu accidente).

Am avut rânduri de haine pentru o săptămâna, apă, chestii de ronțăit. Bineînțeles niște medicamente pentru posibile dureri, chestii de stomac, răceală.

Până în vacanța asta n-am mai stat la cort, dar văzând pe net ce înseamnă un camping modern am hotărât unde se poate și avem chef să stăm la cort. Așadar, am împrumutat/cumpărat cele necesare: cort, saci de dormit, saltea gonflabilă, lanternă, baterii, ciocan.

Și-am pornit la drum

Am ales să plecăm în mijlocul săptămânii pentru a nu prinde traficul de weekend pe drumurile patriei și am ajuns la Budapesta destul de lejer după masa pe la 6. În mare parte doar pe autostrada (exceptând Valea Oltului + alții 60 neconstruiți).

Dat fiind că în prima zi am mers destul de mult (vreo 11h), am hotărât că vom sta la Budapesta 2 nopți pentru revenire.

Pentru cazări am folosit doar booking.com și a lor aplicație mobilă și stabileam cu o zi înainte sau în ziua respectivă unde vom sta. Nu ne-a dezamăgit în nicio zi, n-am avut probleme să nu găsim ceva liber în zona în care eram.

Budapesta în principiu e oras de city break așadar planul a fost să luam orașul la pas. Și l-am luat.. pentru vreo 30.000 de pași conform telefonului din dotare (~24km). Ar mai fi fost vreo 8km pentru o tură completă pe jos dar n-am mai rezistat și am luat metroul.

 

După ce-am terminat cu Budapesta am pornit spre Veneția cu un food stop la Ljulbjana. Aici am avut norocul să găsim o piață ambulantă cu diverse feluri de mâncare făcute în familie așadar am avut de unde alege. Nu mai știu ce am ales dar am o poză cu desertul 🙂

Seara am ajuns la Veneția, mai exact în Marghera, un orășel apropiat de pe continent. Orășel foarte pustiu. Am ieșit seara să căutam ceva de mâncare și era neobișnuit spre înspăimântător de pustiu. Nu știu dacă era zonă rău famată sau oamenii ăia nu au treaba în afara casei. Am preferat să nu stam in Veneția pentru că ar fi însemnat să lăsăm mașina departe (în caz că mai aveam nevoie de ceva din ea) și parcarea în jurul Veneției pentru o noapte e cât o noapte de cazare.

Dimineața am purces spre Veneția. Mașina am lasat-o într-o foarte mare parcare pe insulă (scump, 24e pentru jumatate de zi). De la parcare până unde intri pe canele am luat un tren suspendat fără șofer pentru 1.5e/pers timp de 3-4 minute.

Traseul turistic în Veneția constă în traversat insula de la un capăt la altul (care are vreo 3km) dar nu există un anume traseu ci pur și simplu bântui pe străduțe în direcția înainte. Din loc în loc mai vezi indicatoare spre „Pza. San Marco” dar din ce mi-am dat seama uneori sunt puse la derută de către comercianți ca să treci și pe strada unde au ei magazine. Mergând fără o direcție anume am facut cam 1h până în San Marco, unde am găsit puhoaie de oameni (surprinzător având în vedere că drumul până acolo fusese destul de liber).

Dupa Veneția, planul inițial era direct Milano dar cu câteva zile înainte de plecare am auzit de Cinque Terre si am vazut că nu era la mare distanță de Milano. Unde mai pui că drumul spre trecea și prin Pisa. Așadar am plecat spre Milano via Cinque Terre via Pisa.

Prin Pisa dacă treci și nu ai habar ca acolo e un turn înclinat, e ca și cum ai trece prin Drăgășani, nu-ți atrage atenția cu nimic. Dacă mergi pentru un city break acolo, probabil îți plangi în pumni după ce ajungi, vezi turnul și după aia iți dai seama că mai trebuie să stai 2-3 zile.

De fapt, în restul zilelor ramase, poți merge să te amuzi pe seama celor care încearcă să facă o poza pentru facebook cu turnul.

Seara am ajuns într-o comună de lânga La Spezia (unde e plecarea spre Cinque Terre cu trenul). Vremea următoarea zi se anunța cu cer variabil și am hotărât să nu facem nimic, doar ne-am mutat cu cazarea în La Spezia ca să fim aproape de gara de unde urma să plecăm.

La prima cazare le-am explicat unor englezi cum să deschidă sticla de vin fără tirbușon prin varianta pernei pe perete dar tot ce am reusit a fost ăa trezim vecinii prin bubuiturile în perete.

Următoarea zi ne-am luat rucsasul, bocancii de trekking și-am plecat în Cinque Terre. Sunt 5 orășele pe o distanță de vreo 15km iar noi am luat trenul până la cel mai îndepartat, planul fiind să mergem pe jos distanță dintre 3 orașe apoi să luam trenul înapoi în oraș.

Era foarte cald așadar am mers doar 2h distanță între 2 orașe. Traseul l-aș considera mediu ca dificultate, nu se aventurează foarte mulți oameni. Se merge pe marginea mării când prin padure, când prin vegetație pitică prin soare. Majoritatea turiștilor preferă să stea doar în orășele.

Foarte aglomerate aceste orășele și scumpe. Am lăsat 50e la un restaurant pt o mâncare destul de săracă și am luat trenul o stație la următorul oraș care era destul de asemănător.

Trenul care trece și oprește prin toate orășelele circulă din 30 în 30 de minute.

Următoarea destinație era Milano dar ne-am cazat într-un oraș alăturat unde ne-am văzut cu niște prieteni. Aici am avut o cazare mișto. După ce am făcut rezervarea pe booking am primit pe whatsapp adresa unde să mergem, codul de interfon și codul de la un seif unde se găsea cheia. Când am plecat am lasat cheia în seif și asta a fost. Nu am avut contact uman cu nimeni de acolo.

În Milano aveam pe lista doar dom-ul dar ne încurca o zi întreaga așa că i-am zis pas și am plecat spre Elveția, la Montreaux la statuia lui Freddie Mercury.

Italia a fost prima țară unde am plătit autostrăzi așadar a fost un soc să aflu că ajungi să dai pe 100km de autostrada mai mult decât dai pe motorina (în medie cam 10e)

Drumul spre Elveția trece prin pasul Sf. Bernard la 2500m așadar ne-am bucurat să dăm de zapadă după căldura de la Mediterană. Ca spectaculozitate e asemănător cu Transfăgărașanul doar că mai înzăpezit pentru perioada asta a anului.

În creierii munților am intrat în Elveția. Aici vigneta costă 40e/an și se poate lua pe o perioada minimă de 1 an așadar am zis pas mai ales ca noi tranzitam țara doar 2 zile și nu aveam nevoie de autostradă. Fără vigneta poți merge pe drumurile naționale dar nu și pe autostradă.

Pe drumurile naționale e exact ca-n reclamele cu Milka, adică peisaj super verde, liniște, totul organizat ca la carte.

Freddie era bine mersi, se tot uita în zare.

Deși următoarea destinație era la 70km distanță am hotărât să dormim aici, unde am nimerit la un complex de căsute (mari cât un apartament) cu toate cele necesare și unde fiecare căsuță avea loc de parcare chiar lângă ușă. Liniște și pace. Dar scump. Ca o estimare pentru prețurile din Elvetia e să le iei pe cele din România x 3.5.

Următoarea zi am ajuns în Franța la Chamonix pentru o zi de relaxare la piscină/jacuzzi cu super soare și cu muntele la picioare. Drumul din Elvetia spre Chamonix, o minunăție.

La Chamonix am ajuns pentru a urca pe cel mai înalt vârf pe care am fost vreodata și anume la 3824m. Cu telecabina. Urcarea costa 55e/pers și durează cam 15 min. View-ul face toți banii. Am prins un cer senin cu 25 grade jos și vreo 8 in vârf.

O altă experiență inedită a fost intrarea în „Step in the void”, o încăpere de plexiglas cu un hău de 1000m dedesubt care îți oferă un gol în stomac atunci când pășești înăuntru.

Următoarea destinație era Coasta de Azur dar era cam departe pentru o singură bucată așa că am hotărât să dormim pentru prima data la cort în Grenoble mai ales ca găsisem un camping cu piscina și vremea cerea un scăldat.

Pentru găsirea camping-urilor am folosit Google Maps. Aici am găsit și mașină de spălat rufe pentru că se cam terminaseră schimburile. Aici ne-am împrietenit cu vecinul de parcelă care în schimbul câtorva țigări (in vestul Europei sunt destul de scumpe țigarile, cam 5e) a făcut hotspot cu telefonul lui și am avut net toată noaptea. Majoritatea camping-urilor oferă wifi dar doar la recepție.

Următoarea bucată de drum spre Coasta de Azur e una cunoscută drept Napoleon Road o rută istorică pe care Napoleon s-a întors din nu știu ce campanie din Italia. Vreo 300km fără nicio bucata de autostradă și ultimii 100km numai drum virajat. Obositor. Spectaculos pe foarte mici bucăți din toată lungimea lui. E drumul care duce spre Coasta de Azur așa că te vor depăși multe Ferrari, Bentley și altele de genul.

După experiență reușită cu cortul la Grenoble, am hotărât că în fieful milionarilor pe Coasta de Azur să stăm tot la camping. L-am ales pe cel mai apropiat de plajă și ca să vezi, ca om bun la toate pe acolo lucra un român.

Aici planul a fost de stat la plaja și luat la pas Monte Carlo, Nisa si Cannes. Există un drum de-a lungul coastei (destul de aglomerat) așadar am mers în ritm de croazieră dintr-o stațiune în alta.

Ziua cea mai ok de plaja a fost pe o plaja in Antibes (între Cannes si Nisa) unde era nisip și părea că e frecventată de localnici.

În rest, ciment, foarte mult ciment peste tot.

De menționat ca în Monte Carlo 1MB pe mobil la Vodafone costă 9.8e … adica 10.000e un GB.

Tot mergând pe coasta spre vest am ajuns în Cassis, un orășel asemanator cu cele din Cinque Terre dar renumit pentru traseele de trekking către niște golfulețe cu apă turcoaz.

Aici planul era să luăm caiace și să mergem prin golfurile respective dar am primit indicații greșite de unde să luăm caiace și am ajuns într-un port de unde se făceau excursii de grup cu caiacul nu pe cont propriu așa că am luat-o pe jos spre primul golf preț de vreo 45min.  Izolat, plin de localnici, apă turcoaz dar foarte rece.

După atâtea zile de plaja deja intrasem în mood-ul de vacanță vegetativa și cam dispăruse cheful de condus. Dar urma prima experiență la ocean langa Bordeaux. Până acolo drumul ne-a dus prin Carcassone și Toulouse.

Carcassone, o Sighișoara mai compactă, plină de restaurante și magazinașe.

De acolo pe autostrada până la Bordeaux. Autostrăzile în Franța sunt la fel de scumpe ca în Italia, adică o medie ochiometrica de vreo 6-7E/100km.

O altă chestie car related e că sunt unele benzinării express, unde plătesti direct la pompa cu cardul și-ți vezi de drum. Până aici totul bine, doar că indiferent cât vrei sa bagi in rezervor, îți blochează de pe card 120e. M-am speriat inițial crezând că am uitat să butonez eu valoarea pe care o vreau dar se pare că aste e suma și nu se poate schimba. Mi-a dat ceva emoții având ăn vedere că bagasem de vreo 30e dar m-am gandit că ar fi logic să primești diferența înapoi pe card și așa a și fost (în 2-3 zile).

Din Bordeaux până la ocean înca vreo 60km. Tot camping și aici…oricum variante mai moderne nu existau pentru că era parc natural zona. Sunt o mulțime de stațiuni de-a lungul coastei dar aici ne-a plăcut camping-ul care era într-o pădure de pini și foarte aproape de plajă.

Oceanul, exact cum mi l-am imaginat. Plaja cât vezi cu ochii, valuri mari, surferi, nisip super fin.

Odată cu oceanul s-a terminat cu statul la plaja în vacanta asta și ne îndreptam spre castelele de pe Valea Loarei.

Pe Valea Loarei sunt vreo 70 de castele, ne-am uitat ce drum ne duce spre Paris, am căutat ce castele sunt în zona respectiva și am avut norocul ca cele mai mișto să se gaseasca în zona așa că am ales top 5 și-am purces.

Intrarea costă 10-12e/pers iar turul unui castel durează aprox. 2h.
În interior destul de asemănatoare toate, diferența se făcea la exterior și eventual la grădinile din jurul castelului.

După castele, drumul ne-a dus în Paris unde am luat la pas cele mai importante obiective turistice. Din toate orașele mari pe unde am umblat, ăsta mi se pare asemanator cu Istanbulul dpdf al traficului. Adică ambuteiaj continuu tot centrul (noxe și claxoane). Poate și că era perioada Euro.

Nu ne-am cazat aici și am plecat către Luxembourg unde am stat 5 zile pentru că odihna și pentru că stat la rude. Deja trecuseră peste 2 săptămâni de la plecare.

În Luxembourg am văzut centrul, nu e chiar cel mai turistic oraș dar e liniștit și plăcut pentru plimbare.

Dupa pauza asta binemeritată am pornit iar la drum.
Prima oprire la Koln unde am ajuns cu gândul să urcam în atractia orașului, domul de 158m. Ne-am multumit doar cu vizita la sol când am realizat cât e de urcat pe scări. Restul zilei l-am petrecut la grădina zoologică.

Pe autostrăzile Germaniei, aglomerație, multe lucrări, porțiuni mai proaste decat A1 …se vede că nu e sustenabil sistemul de autostrăzi gratuit.

Drumul spre următoarea destinație Frankfurt l-am facut pe valea Rinului, zona UNESCO și unde sunt la fel ca pe valea Loarei, zeci de castele/cetăți doar că multe sunt ruine pentră că aveau în mare parte scop militar și au mai fost bombardate de-a lungul timpului.

Am ales să-l vizitam pe cel mai puțin distrus dintre ele.

Seara la Frankfurt am văzut finala Euro în compania unor prieteni.

Mai departe trebuia să ajungem la castelul Neuschwanstein, dar am citit pe site că în urma unor alunecari de teren accesul la un podeț de unde vedeai castelul în toată splendoarea era închis și nu ne-a mai atras așa mult ideea (mai ales după ce vazusem atâtea castele în Franța).

Așa că la Nurenberg după ce am vizitat muzeul propagandei partidului nazist am hotărât ca în loc să mergem în sud spre Munchen să mergem în nord spre Praga.

Turistică Praga, aici am mâncat prima înghețată cu cornet făcut din Kurtos.

De aici varianta logică ar fi fost Viena, dar având în vedere că e mai accesibila pentru alte dăți, am zis să mergem în Polonia la Auschwitz-Birkenau distanța fiind asemănătoare.

Tot de pe booking am nimerit într-un conac din mijlocul pădurii într-un sat la vreo 15 km de muzeu.

Bilete pentru vizită am luat de pe net cu o zi inainte. Trebuie să alegi limba ghidului și ora. Numărul de oameni într-un grup este limitat iar pe cont propriu în sezon nu te poți plimba. Ei spun că durează 3h turul dar noi am stat vreo 5 mergand în ritm cu ghidul.

Turul e împărțit în 2 părti, prima parte Auschwitz, apoi la 5 minute distanța cu autobuzul, Birkenau.

Turul trist, unii oameni plângeau, povești care mai de care mai creepy și imagini pe măsura. A fost o lecție de istorie bună.

De aici destinația acasă fara a mai avea în plan vreun obiectiv turistic.
În Slovacia, l-am întâlnit pe Bambi care era gata-gata să ne strice vacanța:

Am ajuns acasă fix la 30 zile de la data plecării, cu un total de 8100km auto și 230km pe jos.

Costuri

Da, e scumpă Europa. Cu aceeași bani poți sta 30 zile la plaja într-un loc exotic din sud estul Asiei însă nu se compară cu diversitatea activităților și a peisajelor. Poți considera că sunt 4-5 vacanțe într-una singură.

Buget total: 3300e distribuiți egal între drum/mâncare/cazare/diverse.

Concluzii

Sper că acest articol v-a deschis apetitul pentru un astfel de traseu și așteptăm în comentarii alte locuri musai de vizitat într-un Eurotrip.

Ți-a plăcut ce ai citit?
Abonează-te și vei afla primul când avem un articol nou.
Ce mai aștepți?


Booking.com
Responsabil cu șofatul si găsit traseele cele mai puțin plictisitoare.
Experiență de ~250.000km la volan.

3 thoughts on “Eurotrip 2016 (30 zile)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *