LatinoTrip 2017 (Spania+Portugalia, cu mașina)

Anul trecut, în timp ce ne întorceam din Europtrip, deja făceam planurile pentru următorul roadtrip și anume Spania și Portugalia. Am ales să plecăm într-o perioadă asemănătoare, la începutul lunii iunie, pentru că vara începe să-și intre în ritm, dar nu foarte tare, iar sezonul concediilor e încă departe. Chiar și așa, am avut parte de 2-3 zile cu temperaturi de 40 grade.

---

Dacă nu ești interesat de varianta scrisă, te poți uita la videoblogurile de mai jos pentru a vedea prin ce locuri am fost și ce am văzut.

Abonează-te la canalul roadtrips.ro de YouTube pentru a fi la curent cu toate video-urile noastre.

---

Perioada: 7 iunie – 29 iunie 2017

De data asta a fost nevoie de o logistică puțin mai complexă decât anul trecut când doar ne-am urcat în mașină și-am plecat. Traseul plănuit pornea din Madrid și-am început să facem calcule dacă e mai bine să mergem cu mașina proprie din București sau avion+închiriat mașină. Rezultatul a fost clar atât din punct de vedere al costurilor dar mai ales al timpului. Un drum cu mașina până în Madrid din București ia cam 4 zile mers zi-lumina și la un cost mult mai mare decât 2 bilete de avion. Așadar primul pas în organizarea călătoriei au fost biletele de avion. Deși în Madrid zboară și companii low cost, am hotărât să alegem Tarom-ul, costul fiind asemănător având în vedere că aveam amândoi câte un bagaj voluminos + condiții mai bune de zbor (locuri mai spațioase, mâncare).

Al doilea lucru pe care l-am stabilit din timp a fost închiriatul masinii. Ne-am panicat puțin aici pentru că la o căutare pe cel mai mare motor de căutare de închiriat mașini (rentalcars.com), am observat că toate companiile cereau să ai un card de credit pentru garanție. Și noi nu avem. M-am interesat la bancă ce presupune, au început să-mi ceară adeverințe, hârtii și am hotărât că nu vreau să umblu să le dovedesc ceva ce ar fi putut să vadă în istoricul contului. Am început să caut variante, am nimerit la un moment dat pe un site obscur pe care-l foloseam cu Google Translate, cu unii care închiriau mașini în numele lor și te treceau pe tine ca șofer contra unui comision de doar 200e. Pas. Într-un moment de inspirație când verificam diverse tarife pe site-ul EuropCar, mi-a apărut o ferestră de chat cu un Jose care mă intreabă dacă mă poate ajuta cu ceva. Și îi raspund: Si senor. Ceva variante pentru cei fără card de credit? Și primesc raspunsul magic, că se poate, dar doar în anumite orașe și agenții din Spania, iar Madridul e printre ele. Fac rezervarea și răsuflu ușurat.

Toate pregătirile astea se întamplau cu 2 luni înaintea plecării. De curiozitate am făcut o căutare pentru închiriat mașina de pe o zi pe alta și prețul era de 10 ori mai mare. N-aș băga mâna în foc că pentru avion ar fi altfel 🙂

Și-am pornit la drum

Am tras speranța că vom zbura cu unul din nou cumpăratele avioane Tarom, dar la plecare n-am avut noroc (oare la întoarcere?). Au trecut greu 4 ore fără un sistem de entertainment la bord, dar vremea a fost perfectă de zbor, fără vreun nor pe 80% din traseu, așa că am avut ce vedea pe geam.

Cu o zi înainte de plecare am rezervat pe Booking și cazarea pentru primele 2 nopți în Madrid. Nu ne place ideea de a sta la hosteluri așa ca ignoram din vedere orice rezultat din Booking care conținea „hostel”. Am filtrat la un moment dat rezultatele doar hoteluri de 3* și preturile mi se păreau exagerate. Adică porneau de pe la 80e la Cucuieții din Deal ai Madrid-ului. Am scos filtrul și m-am prins. Ce vedeam în rezultate nu era „hostel” ci „hostAl”, despre care am tras concluzia că sunt o struțocămilă (nici pensiune, nici hotel), dar cu condiții de 3-4* și prețuri mai decente (40-50e). Bingo. Am ales aceste hostal-uri în mai multe orașe din Spania și nu e nimic de reproșat. Condiții de hotel la preț jumătate.

Primele 2 zile am bifat principalele obiective din Madrid mergând pe jos. Câte 15km în fiecare zi :). N-avea rost să plătim mașina din prima zi având în vedere că nu ne-am fi folosit de ea.

---

Videoblog Ziua 1

Videoblog Ziua 2

---

În ziua 3 a început efectiv roadtrip-ul când am ridicat mașina. Am ales un VW Polo pe motorină pentru care au oprit garanție 600e (închirierea am plătit-o la final). Deși au încercat să mă îmbarlige să iau diverse asigurări opționale, am ales varianta cea mai ieftină, riscând garanția de 600e pentru orice mică zgarietură cauzată. Am fost inspirat pentru că oricum mașina era deja zgâriată pe toate părțile și una în plus doar completa puzzle-ul 🙂 N-a fost cazul.

Traficul prin Madrid nu e diferit față de București, singura diferență constă în numarul de centuri, autostrăzi, pasaje, legături care au reușit să mă deruteze inclusiv cu Waze-ul în față. Cu murit motorul de câteva ori (trăiască autopornirea și autofrânarea în rampă) și schimbat vitezele în hop-uri, am ieșit din Madrid către prima destinație. În cei 50km pe autostradă m-am prins care-i treaba și cu chestiile noi pentru mine, cum ar fi pilotul automat sau semnalul scurt.

Prima oprire a fost în Toledo, un oraș turistic în care majoritatea celor care vizitează Madrid-ul vin într-o excursie de o zi. Spania este destul de car friendly ca turist, adica găsești parcări (cu plată) la câteva minute de mers pe jos de orice obiectiv turistic major. Prețurile sunt și pe masura, dar având în vedere că de obicei stai 2-3h la un obiectiv, nu ți se pare că 5e e un cost mare având in vedere că oricum dai 10-15e pe biletul de intrare.

În continuare spre următorul oraș, am avut ocazia să mergem vreo 50km și pe primul drum național. Eram curios de stilul de mers al spaniolilor pe genul ăsta de drumuri, dar am fost plăcut impresionat. Toată lumea răbdătoare, precaută și civilizată.

Avila a fost următoarea destinație, tot un oraș turistic asemănător Toledo-ului. Aici n-am mai avut energia de a-l lua la pas, așa că am luat un tuk-tuk care ne-a plimbat într-o ora, mai mult decât am fi putut noi să mergem o zi întreagă. A fost o decizie bună. N-a fost o decizie bună când a venit vorba de parcarea peste noapte, parcare unde am platit 20e, în condițiile în care am dat pe cazare 35 🙂

---

Videoblog Ziua 3

---

Vacanța continuă tot cu must see-urile din jurul Madridului, palatul San Lorenzo de Escorial și orașul Segovia. Destul de asemănătoare experiențele de până acum chiar dacă locul diferă. De obicei e o catedrala și un oras vechi în jurul ei. Vine la fix plictiseala asta de catedrale pentru că e ultima pentru următoarele zile. În Segovia s-a nimerit să fie sâmbătă, așa că n-am reușit să găsim cazare la un preț acceptabil în oraș și a trebuit să stăm într-un orășel de pe lângă (Carbonero el Mayor). Orășelul ăsta complet neturistic. În restaurantul din piața centrală, oamenii se uitau la TV la coridă (aparent ar fi un sport). A fost o provocare și să comandăm de mâncare, eram în fața vitrinei cu tapas arătând cu degetul ce vrem și barmanița nu întelegea că vrem să mâncăm. Surpriza plăcuta a fost la final, când nota de plată a fost de doar 6e pentru 8 tipuri de tapas + 2 cola în condițiile în care în Madrid dădusem 2e pe un singur fel de tapas 🙂

 

---

Videoblog Ziua 4

---

În ziua următoare pornim spre nord cu o deviere de vreo 150km ca să vedem un obiectiv mai puțin cunoscut și de care am aflat cu o noapte înainte când făceam planul pentru ce va urma. Locul se numește Las Medulas și e o fostă zonă minieră care în urma atâtor săpături, și-a schimbat înfățișarea. În funcție de timpul și pregătirea pe care o aveți, există numeroase trasee care se pot face în zonă, de la trek-uri de 1h la unele de o zi întreagă.

Destinația finală a zilei a fost Gijon, iar apusul ne-a prins după ce am trecut de Leon (unde iar am dat de catedrală) și am impresia că am ratat un peisaj super pitoresc pe ultimii 50km, unde autostrada trece doar prin munți cu limita de 80 și la oarece altitudine pentru că vremea s-a schimbat brusc din senin în ceață cu vizibilitate de 50m.

 

---

Videoblog Ziua 5

---

În Gijon am găsit ce căutam: oceanul, răcoare (16 grade) și peisaje ceva mai verzi. Am făcut o plimbare pe plaja din oraș, plajă specifica celor de ocean, întinsă și cu valuri mari și-am plecat mai departe pe coastă spre Bilbao.

Coasta de nord a Spaniei chiar e de coastă, adică stâncoasă, așa că drumul e destul de virajat, coboară, urcă și trecem prin nenumărate tuneluri. Plajele sunt puține și izolate, dar marcate inclusiv de pe autostrada. Cea la care am ajuns noi să numește Playa de la Franca și arată cam așa:

Ultimul obiectiv al zilei a fost o stâncă în vârful căreia se află o biserică veche de 1000 ani. Locul se numește Gaztelugatxe și se află puțin mai departe de Bilbao. Necesită ceva efort fizic pentru a ajunge la el, adică vreo 40 minute de coborâre apoi încă vreo 15 de urcare (invers pentru intoarcere), dar din pozele de mai jos vă puteți da seama că merită cu vârf și îndesat. Aici s-au filmat și ceva scene din Game of Thrones.

 

---

Videoblog Ziua 6

---

Deși în ziua 7 urma să avem cea mai lungă bucată de drum din întreg roadtrip-ul (620km), când știi că ai doar autostrăzi și că te poți baza pe estimarile Waze, un drum de 5h nu pare așa obositor. Așa că am început ziua relaxați cu principalele obiective din Bilbao.

După nici 1h de mers pe autostradă, o părăsim ca să facem un trekking de vreo 3h printr-o zonă mai puțin cunoscută, parcul național Urederra. Pot să spun că acesta a fost obiectivul cu cel mai dificil research. N-am găsit un loc cu toate informațiile cap coada ci a trebuit să le pun eu cap la cap din mai multe surse (unele doar în spaniolă). Dacă ar fi să fac un rezumat și să adaug experiența de la fața locului, e de ajuns să ajungeti în satul Baquedano și de acolo totul se leagă (parcare, marcaje, info point).

Traseul pe care noi l-am ales a fost unul de 7km (cel mai scurt) și care urcă de-a lungul râului Urederra. Pe traseu se găsesc peisaje ca cele de mai jos:

Undeva prin zonă am nimerit și drumul visat de către orice pasionat de roadtrip-uri.

 

---

Videoblog Ziua 7

---

Valencia a fost ca un city break, am văzut ce vede tot turistul, zona nouă a orașului cu oceanariumul și centrul vechi. Am profitat de pauza asta de 2 zile ca să rezolvam și cu spălatul hainelor. În orașele mari se găsesc spălătorii automate, unde pentru maxim 5e poți spăla 10kg de haine. Nu ți le dau chiar uscate la final, dar tot e mai bine decât la hoteluri unde dai 3e pe spălarea unui singur tricou 🙂

În ziua plecării din Valencia, distanța până la următoarea destinație era destul de scurtă, așa că am profitat de răcoarea unei terase cam toată dupa amiaza în compania unor cunoștințe care locuiesc în zonă.

---

Videoblog Ziua 8

Videoblog Ziua 9

---

Cu Cartagena nu pot să spun c-am fost foarte inspirati, e un oraș micuț cu fără prea multe obiective turistice. Am avut totuși norocul să dăm în port peste un festival de mâncare gourmet care a făcut ca vizita să nu fie un eșec. A fost până la urma un semi-eșec pentru că alesesem acest loc ca să putem vizita Battery Castilitos, o baterie de tunuri veche de cateva sute de ani, însă cu 10km înainte, drumul era blocat și inchis din cauza căderilor de pietre. Chiar dacă Cartagena e la malul mării, zona de pe lângă e una muntoasă, iar drumurile pe măsura. Waze-ul arăta pe 25km un timp estimat de 50 minute. Ne-am reorganizat rapid și după un research de câteva minute am găsit ce să mai vedem până ajungeam în Granada.

Localitatea Gaudix, un loc unde oamenii încă își fac case sapate în pământ. Plimbându-ne prin oraș, am găsit cartierul respectiv, dar nu era deloc turistic. Adică erau case unde oamenii stăteau zi de zi și nu puteai să vizitezi mare lucru. Am ajuns cu chiu cu vai pe niște drumuri dubioase la un viewpoint unde ne-am putut bucura de priveliște și-am concluzionat c-a meritat oprirea.

 

---

Videoblog Ziua 10

---

În Granada am ajuns pentru a vizita Alhambra, probabil cel mai vizitat obiectiv turistic din Spania. Deși erau destul de mulți turiști, locul e așa de mare încât nu simți aglomerația. Din păcate n-am mai găsit bilete (sunt un nr. limitat în fiecare zi) pentru interiorul palatului, dar chiar și așa am avut ce vedea timp de aproape 4 ore.

Mai departe am ajuns pe renumita Costa del Sol, unde am preferat drumul național în locul autostrazii și am mers aproape 100km până în Malaga. Drumul destul de virajat și aici, însă cu plaje multe (înguste și cu pietriș) și multă relaxare în aer. N-am rezistat doar să trecem pe langa ele și la un moment dat am oprit să ne racorim și noi. Am ajuns la fix în Malaga cât să facem o scurtă plimbare prin centrul turistic și pe faleză.

---

Videoblog Ziua 11

---

În a 12-a zi a roadtrip-ului, am ajuns în Gibraltar. După documentarea făcută cu o zi înainte, am hotărât că e mai puțină bătaie de cap să lăsăm mașina într-o parcare în Spania, să trecem granița pe jos și de acolo să luam un autobuz care să ne duca în centrul orașului (țării?). Zis și facut. În Gibraltar zona turistică este pe o mare stâncă, stâncă pe care se poate ajunge ori cu telecabina ori pe jos (cu ceva mai mult antrenament). Pe langă view-ul impresionant de la 400m înălțime, stânca mai e recunoscută pentru mulțimea de maimuțe (macaci) care își fac veacul acolo și pentru multitudinea de peșteri și tuneluri. E genul de loc pe care-l faci la picior în vreo 6h.

O altă chestie inedită in Gibraltar este pista aeroportului, pistă care trece prin mijlocul orașului. Adică mașinile stau la semafor de fiecare dată când aterizează/decolează un avion.

---

Videoblog Ziua 12

---

În Sevilla am prins cea mai călduroasă zi, 42 grade. N-a fost prea plăcut avand în vedere că am vizitat ce era de vizitat fix în mijlocul zilei. Asemănator cu orașele din primele zile: catedrală, centrul vechi, palate…

De aici ar fi trebuit să mergem către ultimul obiectiv din Spania și anume Caminito del Ray, un canion super interesant și pitoresc dar pentru care am gasit bilete doar la 4 după masa în perioada cu 42 de grade. Pentru ăsta luasem bilete cu câteva zile înainte în ideea că vremea o să fie mai suportabilă dar n-a fost să fie. Am spus pas și-am plecat către Portugalia, la plajă.

---

Videoblog Ziua 13

---

În sudul Portugaliei am ales ca loc de ședere, orașul Lagos. În apropierea lui erau cele mai interesante plaje, nu e genul de stațiune gălăgioasă și am găsit și o cazare mișto într-o vilă cu un apartament spațios și terasă. Se poarta pe aici ca străinii să cumpere vile pe care să le folosească 1-2 săptămâni pe an, iar în restul timpului sunt date în administrare către firme care le pun pe Booking. Dacă găsiți una de genul ăsta, înainte de ajunge la locație e bine să sunați pentru că de multe ori, sediul firmei (unde plătiți și luați cheile) e în altă parte.

Și acum, pentru ce am venit în Portugalia:

Seara în oras, am observat că cei mai multi turiști erau englezi în vârstă. Centrul orașului e destul de mic, dar boem și îți dă sentimentul de vacanță.

---

Videoblog Ziua 14

---

În dimineața următoare pentru că era cam înnorat, am mers să facem o excursie cu barca. Plecarea se face din marina din centrul orașului și puteți găsi acolo ghișee ale companiilor cu toate informațiile de care aveți nevoie. Plecări sunt din 15 în 15 minute. Începand din zona Lagos spre vest, țărmul este doar stâncos, cu peșteri și peisaje interesante. Merită o plimbare de 1-2 ore.

În a doua parte a zilei, am stat la soare și pe un alt tip de plajă, fără stânci și fără valuri numită Meia Praia.

---

Videoblog Ziua 15

---

După 2 zile de relaxare la plajă, am plecat iar la drum, spre Lisabona. Pentru că drumul pe autostradă ar fi fost destul de scurt (2h), am hotărât să o luam pe ocolite, adică pe drumuri naționale pe malul oceanului, poate să facem și o baie. Cu un mic ocol, prima oprire a fost Capul San Vicente, colțul stânga jos al Portugaliei. Vânt puternic, țărm înalt, atmosfera clasica de cap.

Drumurile naționale mai proaste decât cele din Spania și am impresia și că mai înguste. Din păcate traseul n-a fost chiar pe malul oceanului cum speram noi și asta din cauză că relieful e muntos pe zeci de km de-a lungul țărmului. Abia după vreo 100km, începe o plajă tipică de ocean care ține câțiva zeci de km. Vânt groaznic, valuri mari, nu prea era vreme de baie, dar am stat câteva ore la bronzat.

 

---

Videoblog Ziua 16

---

În prima zi in Lisabona am vizitat partea veche a orașului. Cea cu multe dealuri. Nu prea ne-a plăcut, noxe multe, mizerie, mirosuri. Am fi vrut să facem toată plimbarea asta cu celebrul tramvai 28 dar coada care era în stație ne-a descurajat, plus că era destul de cald iar de obicei tramvaiul ăsta e super plin de turiști, deci nu prea confortabil. Ne-am mulțumit în schimb cu vânatul lui pentru poze în zone cât mai fotogenice. În toată plimbarea asta am fost abordați de câteva ori dacă vrem diverse substanțe.

---

Videoblog Ziua 17

---

Prima parte din a 2-a zi în Lisabona am dedicat-o zonei noi a orașului, care e la vreo 5km de zona veche. Diferență ca de la cer la pământ față de experiența din prima zi. Parcă eram în alt oraș. Sunt destul de multe muzee/obiective într-un perimetru restrâns, așa că plimbarea între ele se poate face pe jos.

Spre dupa masă am plecat spre cel mai vestic punct continental al Europei, Cabo da Roca. Drumul până acolo plin de autocare, serpentine, dar interesant, chiar ai impresia că mergi spre capătul Pământului. Peisajul asemănator cu cel de la Cabo San Vicente doar că mai aglomerat.

Pentru seară făcusem rezervare în Cascais, tot pentru o zi de plajă, însă vremea nu părea prea prietenoasă nici azi și nici în zilele următoare. Așadar am golit cardul și am anulat rezervarea (anularea nu mai era gratuita deja). Pentru că nu ne săturasem de plajă (sau eram obosiți după atâta mers), am hotărat să profitam de autostradă și să ne întoarcem în Albufeira pentru înca 2 zile de plajă, renunțând la Porto. 2 ore mai tarziu și mai ușori cu 20e, eram în Albufeira înainte de lăsarea întunericului.

---

Videoblog Ziua 18

---

În Albufeira am stat într-o vilă stil mediteranean care cândva cred că a fost hostel având living/bucatarie la comun și ce se mai găsește prin hosteluri. Aici am avut piscina doar pentru noi. Am încercat o zi și la plajă, dar prea aducea a Mamaia cu vânzători ambulanți și toate cele și-am renunțat.

Nici centrul orașului nu era mai prejos, ziceai că ești în satul de vacanță de la Mamaia. Albufeira e cel mai promovat loc din Algarve dar din punctul nostru de vedere, mult sub Lagos ca destinație de vacanță.

---

Videoblog Ziua 19

---

Drumul înapoi spre Madrid trecea prin Cordoba așa că trebuia să-l vizităm și pe ăsta mai ales că aici se afla moscheea-catedrală Mezquita, genul de clădire pe care n-o vezi prea des în viață. Waze-ul ne-a făcut o figura și ne-a băgat prin centrul vechi pe niște străduțe pe care oamenii trebuiau să se puna la perete ca să putem trece. Mai erau și alți rătăciți ca noi pe acolo așa că oamenii erau destul de înțelegători.

Restul zilei l-am petrecut la piscină, pregătindu-ne mental pentru întoarcere, aceasta fiind ultima zi de vacanță.

---

Videoblog Ziua 20

---

Concluzii

Și Spania și Portugalia sunt țări circulabile cu mașina, adică există autostrăzi între majoritatea orașelor mari, parcări în orașe și pe lângă obiectivele turistice. În Spania mare parte dintre autostrăzi sunt gratuite, aș aproxima că 10% din distanța pe care am făcut-o, a trebuit să plătim.

În multe locuri din Spania experiența e asemanatoare (în special în orașele cu catedrale). Dacă vreți să bifați checkin-uri, e în regulă, însă dacă vreți să trăiți experiențe cât mai diferite, puteți spune Pas la destul de multe destinații în detrimentul altora.

Am fost inspirați că nu am luat și cortul ca anul trecut, odată din pricina temperaturilor și încă odata din cauza culturii de camping care e mult sub ce-am vazut în Franța, cel puțin din pozitionarea camping-urilor.

Booking.com nu ne-a dezamăgit, cazările le-am luat de pe o zi pe alta și existau alternative pentru toate buzunarele.

Costuri (euro)

• Cazare: 1052
• Muzee: 380
• Mancare: 1050
• Închiriat mașină: 270
• Motorină: 312
• Parcări: 89
• Autostrăzi: 73
• Avion: 400
• Total: 3626 euro (21 zile)

Dacă ți-a plăcut aventura noastră, nu uita să te abonezi în formularul de mai jos, poate găsești idei de destinații interesante și chiar să dai un SHARE, poate îi inspiri pe alții!

Ne poti lăsa mai jos în comentarii tot felul de întrebări despre vacanța noastră sau chiar ne poți recomanda un nou roadtrip pentru vara 2018 (pe care l-ai făcut sau ți-ai dori să ajungi). Orice sugestie e binevenită.